Din perspectiva mea, iubirea este un sentiment tare complex, pe care nu-l găsești peste noapte. Să iubești ceva, sau, în special, pe cineva, este un mare angajament, care ar trebui meditat îndeajuns de mult încât să nu aruncăm vorbe goale. Iubirea este un sentiment mult prea frumos pentru a fi devalorizat.
După atâția ani în care am venit 5 zile pe săptămână într-un colectiv în care am învățat nu numai carte, cât și lucruri despre viață, am ajuns să înțeleg cu adevărat ce este iubirea. Bine, poate nu sunt încă suficient de matură încât să am un răspuns filozofic, însă am aflat cât de importante sunt cele două cuvinte: „te iubesc”. Uneori, avem tendința să le spunem prea ușor, astfel pierdem valoarea lor. De aceea, n-am să întind aceste cuvinte asupra oricărui lucru la care mă pot gândi din liceu, însă ceva știu sigur: iubesc o zi de liceu.
Am tot învățat de-a lungul anilor, dar am uitat să mă bucur de moment. Liceul mi-a oferit cele mai frumoase experiențe, alături de oameni minunați. Într-adevăr, nu pot spune că mă înțeleg cu absolut toată lumea la fel de bine, dar cred că exact acesta este farmecul. Iubesc o zi obișnuită de liceu pentru că întâmpin provocări, care ulterior mă vor forma ca om. Nu regret niciun om pe care l-am cunoscut, nicio alegere, pentru că, fără acestea, n-aș mai fi aceeași persoană. Și pentru că am ajuns să mă iubesc pe mine, iubesc și tot ceea ce m-a format, mai exact liceul.
Așadar, deși sună exagerat, iubesc liceul. Nu întotdeauna, evident. Spre exemplu, nu-mi plac testele surpriză, însă partea bună sunt râsetele din clasă când ne holbăm unii la alții că nu știm nimic, ceea ce ne apropie ca și colectiv. Până la urmă, „Nu există iubire fără ceartă”.
