Oricât de monotonă ar fi viața unui om, iubirea este scânteia ce reușește a schimba destinul unui individ. Dragostea este precum o floare ce îndelung rabdă să fie luată în grijă de persoana potrivită. Chipurile noastre sunt combinația a mii de generații ce cândva, în trecutul prăfuit, s-au iubit cu ardoare și patimă. Atunci când erosul își face apariția în viața ta, tu nu mai ești unicul proprietar al inimii tale, dar nici ea nu mai este solitară, căci prezența persoanei iubite îi oferă puterea de a bate în continuare.
În lumea contemporană, iubirea este concepută drept un mister, un fenomen straniu sau o expunere a vulnerabilității. Cărțile și filmele oferă imaginea dragostei idealizată, perfectă, pe când realitatea este tocmai opusul, acestea devenind o propagandă a amorului. Noi, ca și adepți ai tehnologiei, nu mai știm să iubim. Nu mai știm ce înseamnă a-ți oferi inima cuiva, fără a aștepta ceva în retur. Suntem scufundați în gândurile fără de sfârșit, neavând șansa de a realiza ce se întâmplă în jurul nostru. În “Visul unei nopți de vară”, de William Shakespeare, iubirea este portretizată drept un fenomen imprevizibil, iluzoriu chiar. Iluzioriu datorită faptului că iubirea nu se vede, ci se simte, lucru dovedit de citatul “Dragostea nu privește cu ochii, ci cu mintea și, de aceea, Cupidon înaripat este pictat orb.” Într-un fel, dramaturgul evidențiează faptul că erosul nu depinde de înfățișare, ci de sufletul nemuritor. Trupul îmbătrânește, moare și dispare, dar conștiința nu poate fi distrusă, dăinuind pentru eternitate. Un om ce iubește va înțelege ce înseamnă să trăiești cu adevărat, căci prezența amorului indică prezența sufletului.
Iubirea este ceva ce nu mulți înțeleg, fiind un mister nerezolvat al omenirii. O muză a literaturii, drept dovadă milioanele de cărți ce pun la dispoziție subiectul acesta. Omul care nu iubește, nu este om. Media poate influența percepția noastră asupra amorului, fie în bine, fie în rău. Iubirea este în tot ceea ce ne înconjoară : soarele iubește luna, copacii iubesc pământul, divinitatea iubește omenirea, chiar și în tine… Pasiunea îți înflorește sufletul, ale cărei petale emană parfumul persoanei iubite. Nu este o risipă iubirea, căci tu ai avut șansa de a iubi, iar cealaltă persoană a avut prilejul de a simți cum e să fi iubit. Într-un final, erosul reprezintă condeiul cu care este scris destinul unui om, căci cel mai frumos lucru este să iubești.
